Adâncire lirică

Poezia se află între raţiune, artă plastică, muzică. Poezia e sentimentul intelectualizat care devine limbaj după ce şi-a deschis petalele o dată la fiecare înflorire a limbajului, sentiment descătuşat, unul la nivelul celuilalt.

Poezia apare atunci când tema se învăluie într-un simbol care o reflectă; când îşi organizează un peisaj interior, o atmosferă plastică şi muzicală, când năzuinţele inimii însufleţesc aparenţele lucrurilor, când se realizează împletirea descrierilor fizice cu emoţiile.

O idee poetică este un moment al sufletului.

Terapia prin poezie, se adresează mai multor categorii de oameni, care la un moment dat în viață au nevoie de o abordare terapeutică specială și personalizată.

Prin poezie se vindecă în primul rând poeții. Dacă ei n-ar scrie, s-ar stinge mai repede farmecul din lume, frumusețea nopților de vară, înflăcărarea după adevăr și dreptate. Pentru mulți dintre ei, poezia e un mod de a trăi.

Altă categorie de oameni care se bucură de poezie și beneficiile terapeutice ale acesteia este cea a cititorilor pasionați.

Sufletul lumii e tot mai ”nemângâiat”. Poezia nu poate înlocui medicamentele și tratamentele de specialitate, însă poate fi o terapie alternativă cu efect, cel puțin, paliativ.

O poezie în care te regăsești este un mod prin care te simți înțeles, un mod prin care găsești mângâiere.

Poezia (și arta, în general) are și o valoare cathartică, și de limpezire, de atenuare a unor angoase și neliniști, de calmare a unor afecte, de vindecare.

Imaginează-ţi
că e seară,
şi-asculţi
doar sunetul vocii,
e seară plăcută
de vară,
eşti tu…
legănându-ţi încet,
încet,
apropierea de trupul ei,
pe ritmul
unei singure respiraţii,
(tăcere)
respiră,
expiră,
relaxează-te,
lasă-te purtat
în nesfârşitul spaţiu,
spre inima ancorată,
spre ea…


Totul e calm,
eşti relaxat,
liniştit,
deprins din Cer,
în această călătorie
senzorială,
caldă,
căutând un tot,
părul ei,
buzele întredeschise,
foamea încălzită,
foc lăuntric,
dragostea…


O senzaţie fierbinte
se formează
pe fruntea ta
învăluindu-ţi tot corpul,
ca un val
de la gât
până la picioare,
hmm…
te scurgi cu pathos
în…

mângâieri,
joc şi taină,
abandonat în trupul,
ceas vrăjit,
făr’ de sfârşit.


Pătrunde
tot mai adânc
în jocul minţii,
nu încetini,
culege
parfumul pielii ei,
învaţă-l,
smulge-i gemete,
sorbind
dulcea petală,
cu geamăt,
atingeri de iubire,
noapte dulce
din voi,
nectar secret.
*

Sculptează
în inima ta,
fericirea,
cuvânt

cu noroc,
unu,
doi,
trei.

Lasă un răspuns

Înapoi sus
%d blogeri au apreciat: