Poezia se află între raţiune, artă plastică, muzică. Poezia e sentimentul intelectualizat care devine limbaj după ce şi-a deschis petalele o dată la fiecare înflorire a limbajului, sentiment descătuşat, unul la nivelul celuilalt.

Poezia apare atunci când tema se învăluie într-un simbol care o reflectă; când îşi organizează un peisaj interior, o atmosferă plastică şi muzicală, când năzuinţele inimii însufleţesc aparenţele lucrurilor, când se realizează împletirea descrierilor fizice cu emoţiile.

O idee poetică este un moment al sufletului.

Terapia prin poezie, se adresează mai multor categorii de oameni, care la un moment dat în viață au nevoie de o abordare terapeutică specială și personalizată.

Prin poezie se vindecă în primul rând poeții. Dacă ei n-ar scrie, s-ar stinge mai repede farmecul din lume, frumusețea nopților de vară, înflăcărarea după adevăr și dreptate. Pentru mulți dintre ei, poezia e un mod de a trăi.

Altă categorie de oameni care se bucură de poezie și beneficiile terapeutice ale acesteia este cea a cititorilor pasionați.

Sufletul lumii e tot mai ”nemângâiat”. Poezia nu poate înlocui medicamentele și tratamentele de specialitate, însă poate fi o terapie alternativă cu efect, cel puțin, paliativ.

O poezie în care te regăsești este un mod prin care te simți înțeles, un mod prin care găsești mângâiere.

Poezia (și arta, în general) are și o valoare cathartică, și de limpezire, de atenuare a unor angoase și neliniști, de calmare a unor afecte, de vindecare.

 362 total views,  1 views today