Codependenţa – consecinţele acesteia asupra relaţiilor
În relaţiile adulte sănătoase, nu trebuie să fii responsabil pentru ceilalţi. Responsabilitatea gestionării vieţii, stării de spirit, limitelor şi sentimentelor altei persoane înseamnă codependenţă.
Codependenţa este un comportament învățat, care se exprimă printr-un atașament puternic față de oameni semnificativi din viața noastră și față de lucrurile din exterior. Aceste dependențe includ neglijarea și deformarea identității persoanei. Aceasta se referă la o preocupare mentală, emoţională şi fizică excesivă faţă de partener, fiind recunoscută și sub conceptul de “addictive love”.
Citește mai mult11,069 total views, 7 views today
Eliberează-te de trecut
Eliberează-te mental de trecut. Elimină din mintea ta toate ataşamentele emoţionale faţă de el. O amintire nu e altceva decât o amintire. Nu trebuie să îţi definească sau să-ţi controleze prezentul.
Dacă îţi aduci aminte care a fost prima ta jucărie, cumpărată de părinţi sau ce îmbrăcăminte ai purtat la vârsta de 12 ani, probabil nu ai un ataşament faţă de această situaţie. E doar o amintire.
Atitudinea necesară de a fi adoptată faţă de amintirile din trecut ar trebui să fie aceeaşi. Doar aşa, vei deveni liber să îţi foloseşti puterea mentală pentru a te bucura de prezent, Aici şi Acum, pentru a-ţi crea viitorul pe care ţi-l doreşti.
Citește mai mult4,146 total views
Abuzul emoţional – spune STOP!
Abuzul emoțional poate fi la fel de dăunător ca și abuzul fizic. Dacă simţi că trăieşti într-un abuz continuu, este normal să simți o mulțime de emoții negative.
Puteți învăța să opriți abuzul, apărându-vă în acest moment și căutând modalități pozitive de a interacționa cu persoana care vă abuzează, cum ar fi vorbind despre altceva. Dacă situația nu se schimbă, puteți planifica și cum să vă îndepărtați în siguranță din relație.
Nu putem nega că există oameni care suferă de abuz fizic și emoțional. În timp ce abuzul fizic este destul de important, abuzul emoțional este greu de identificat.
Ce este abuzul emoţional?
Citește mai mult4,640 total views
Simte, trăieşte Prezentul
Prezentul. Oamenii călătoresc fie în trecut, fie în viitor, şi o mare parte din timp stau prinşi în ghearele unor gânduri care nu-i ajută, ci îi trage în jos, ratând prezentul.
Gânduri legate de lucrurile pe care ar fi “trebuit” să le facă ieri, la situaţiile care nu au mers aşa cum s-au aşteptat în trecut, la tot ce ar “trebui” să facă mâine, intoxicându-şi uşor, uşor, mintea şi sacrificându-şi propria sănătate mentală şi emoţională.
Rareori, oamenii, sunt atenţi la ceea ce li se întâmplă în clipa asta, acum, în prezent, ratând singurul moment conştient în care pot trăi cu adevărat.
1,494 total views
Blocajul emoţional sau bagajul emoţional
Ți-ai făcut vreodată timp să urmărești oamenii din jurul tău? Dacă ai făcut-o, te-ai gândit la faptul că toată lumea are o lume emoțională interioară bogată. Fiecare este în centrul propriei povești, propriul jurnal al vieţii. Lumea din jurul nostru (și gândurile din capul nostru) declanșează reacții emoționale tot timpul. O mare parte din ceea ce facem este motivat de dorința de a schimba sau de a menține o stare de bine – de a păstra sentimentele bune sau de a evita sentimentele rele.
Ai avut vreodată nevoia să strigi la cineva care era enervant? Sau dorința de a oferi cuiva o îmbrățișare când era cu adevărat trist? Emoțiile ne fac să vrem să acționăm, iar emoțiile diferite ne ghidează spre diferite tipuri de acțiuni. Nu trebuie să acționăm în modul în care ne sugerează emoțiile, dar toată lumea a avut experiența de a dori să facă ceva.
Citește mai mult1,540 total views
Scrieţi-vă propria bibliotecă cu momente emoţionale într-o relaţie
Atunci când lucrurile nu merg într-o relaţie, oamenii îşi fac deseori mustrări de conştiinţă sau îşi pun întrebarea: ”Oare am greşit cu ceva?”
Ceea ce dăunează relaţiilor este faptul că oamenii nu comunică partenerului ceea ce îi deranjează, de teama de a nu fi respinşi, de teama singurătăţii, de teama de a nu fi abandonaţi, de un cumul de temeri care înrădăcinate din copilărie stau îmbrăţişate într-o continuă horă disfuncţională.
Subiectele sensibile au nevoie de confruntare şi nu de a fi evitate. Vorbind despre problema care vă frământă, creaţi ocazia de a depăşi obstacolele care se află între voi.
Vorbind despre sentimentele noastre creează o ocazie de a ne apropia unul de celălalt. Nu atacăm şi nu ne retragem. Ne arătăm disponibili şi dornici să înţelegem.
Citește mai mult3,186 total views
Ce este Bournout-ul?
Periclitată de sindromul bournout este o persoană care:
- pe parcursul mai multor săptămâni observă la propria persoană senzaţii puternice de epuizare
- prezintă o diminuare considerabilă a performanţei
- trăieşte experienţe de înstrăinare faţă de activitatea sa, faţă de colegi, precum şi faţă de instituţie
- suprasolicitarea emoţională generează o stare afectivă exagerată, care e insuportabilă
Burnout-ul este o stare de epuizare fizică și emoțională. Poate să apară atunci când experimentați stres pe termen lung la locul de muncă sau când ați lucrat într-un rol epuizant din punct de vedere fizic sau emoțional pe o perioadă lungă de timp.
Semne comune de epuizare:
- Senzație de oboseală sau epuizare de cele mai multe ori
- Te simți neputincios, prins și/sau învins
- Senzație de detașare/singur pe lume
- Având o perspectivă cinică/negativă
- Îndoială de sine
- Amâni sau îţi ia mai mult timp pentru a face lucrurile
- Te simți copleșit
838 total views
De ce nu “trebuie”
Viețile noastre sunt pline de „trebuie” și iar „trebuie”. Supradozele cu „trebuie” ne îndepărtează de sentimentul de alegere, libertate și autonomie.
Cât de mult îl consumi pe „trebuie”? Dacă ai ţine o simplă socoteală, cam cât ar fi cantitatea? 5, 10, 50, 100 pe zi?
Un astfel de model este descris ca un stil de gândire negativă, care poate duce la sentimente de anxietate şi depresie. Ele pot deveni automate şi nici măcar să mai fim conştienţi. Se contopesc atât de bine în viaţa noastră, că nici nu le mai ţinem socoteala, nu le mai observăm.
„Ar trebui” şi „trebuie” sunt un tip de gândire alb-negru. Nu există zonă gri, nu există un loc de negociere. Uneori poate fi obositor şi te va îndepărta de la a te concentra pe ceea ce îţi doreşti cu adevărat în viaţă.
Cum ne eliberăm de consumul/ supradozajul „trebuie”
- Analizăm, notăm, şi vedem cât de realiste sunt acele afirmaţii „ar trebui”, „trebuie”
- În loc să spunem: „Trebuie să aflu tot despre …”. Am putea înlocui cu „Am nevoie să ştiu cât mai multe informaţii despre… .”
- În loc să spunem: „Ar trebui să merg la sală în fiecare zi”. Am putea înlocui cu „Scopul meu este să merg la sală în fiecare zi”.
- În loc de „ar trebuie” și „trebuie”, fii realist și amabil cu tine însuți.
276 total views
Mâncatul compulsiv – ce este şi care este tratamentul
Pentru ca o persoană să fie considerată un consumator compulsiv, trebuie să mănânce cantități mari de mâncare indiferent dacă îi este sau nu foame.
Mâncarea excesivă și compulsivă este situația în care cineva se simte obligat să mănânce atunci când nu îi este foame și care nu se poate opri când s-a săturat.
Afectează mai mulți oameni decât anorexia și bulimia și poate fi dăunătoare sănătății. Persoanele cu această problemă se descriu ca mâncători de confort sau dependenți de alimente, şi-apoi se simt vinovate.
- mâncatul unei cantități semnificativ mai mari de alimente decât ar mânca majoritatea oamenilor în două ore.
- pierderea controlului asupra cantității de alimente ingerate
- mănânci până când simți disconfort;
- mănânci mai rapid decât ceilalți oameni;
- mănânci cantități mari de mâncare și atunci când nu simți o senzație fizică de foame;
- te simți trist, dezgustat sau foarte vinovat la sfârșitul mesei;
- mănânci singur pentru că ți-e rușine de cât de mult mănânci și nu vrei să fii văzut de ceilalți;
- te îngrijorează relația ta cu mâncarea;
- nu compensezi mâncatul compulsiv cu activități „purgative” precum: vomitat, luarea laxativelor, postit, exercițiu fizic excesiv.
776 total views