Ejacularea precoce este una din cele mai comune probleme sexuale ale bărbaților, dar este în acelși timp și una dintre cele mai greșit înțelese.

Ejacularea precoce este o disfuncție multidimensională care poate avea determinanți foarte diferiți. Nu este ușor să se stabilească cauzele acestei disfuncții, pentru că multe dintre ele funcționează în interdependență cu efectele. Cu toate acestea, se știe că factorii psihologici agravează sau precipită ejacularea precoce, motiv pentru care tratamentul poate implica intervenţii terapeutice.

Efecte psihologice

Ejacularea precoce poate scădea încrederea în sine, îi poate face pe bărbați reticenți în a începe noi relații sau poate duce la îngrijorarea că un partener ar putea căuta o relație cu o altă persoană. În cadrul unei relații, bărbații se pot simți neînțeleși, că partenerul lor nu este conștient de gradul de frustrare și umilință pe care o experimentează în mod regulat. Partenerii lor pot suferi în tăcere de teama de a nu-și supăra și mai mult bărbatul sau pot deveni frustrați de aparenta lipsă de dorință a bărbatului de a aborda problema.

Beneficiile psihoterapiei

Abordările psihoterapiei pun accent pe controlul ejaculării prin învățarea de noi tehnici, câștigarea încrederii, diminuarea anxietății și învățarea unei comunicări mai bune.

 222 total views

Tulburarea exhibiționistă este o afecțiune marcată de impulsul, fantezia sau actul de a-și expune organele genitale unor persoane care nu consimt, în special străinilor.

Elementul de relevanță sexuală și de gratificare directă sau indirectă pentru exhibiționist este de obicei indicat sau implicit. Intenția este aceea de a atrage atenția asupra propriei persoane.

Nu sunt considerate comportamente exhibiționiste:

– Expunerea vizuală în fața partenerului în intimitate

– Striptease

– Expunerea în vederea unei evaluări medicale

– Nudism, sau orice altă formă de nuditate socială nesexualizată (plajă nud, topless)

– Urinare în public

Criterii de diagnostic DSM 5:

• Criteriul A. Comportamentul durează de cel puțin 6 luni

• Criteriul B. Victima este o persoană care nu consimte la acest tip de comportament, apare distres sau afectare a ariei sociale, ocupaționale sau altor arii foarte importante ale vieții unei persoane

Prevalență:

• Necunoscută, se presupune că este prezentă la 2 – 4% dintre bărbații adulți 30 – 50% din infracțiunile cu conținut sexual reclamate la poliție în anumite țări sunt acte de exhibiționism

• Comportamentul începe să se manifeste din adolescență, este dificil de apreciat dacă în perioada aceasta tinerii pot fi considerați exhibiționiști (poate fi un comportament asociat cu explorările sexuale specifice vârstei)

• Comportamentul scade în intensitate odată cu maturizarea

Care este un exemplu de exhibitionism?

Unul dintre exemplele clasice de exhibiţionism este fenomenul streakers la evenimentele sportive, cei care se dezbracă şi aleargă pe teren în timpul jocului, expunându-se celor din tribune (cât şi celor care se uită la televizor). Un alt exemplu ar fi un bărbat în transportul public sau într-un alt loc public care se expune celor din jur.

Tratament

Majoritatea persoanelor cu tulburare exhibiționistă nu caută tratament pe cont propriu și nu primesc tratament până când nu sunt prinși și li se cere să facă acest lucru de către autorități.

Tratamentul pentru exhibiționism include de obicei psihoterapie și medicamente .

Cercetările sugerează că tratamentele terapeutice pot fi eficiente în tratarea tulburărilor exhibiționiste, oferind indivizilor instrumente pentru a-și controla impulsurile și pentru a găsi modalități mai acceptabile de a-și face față îndemnurilor decât arătandu-și organele genitale altora.

Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta indivizii să identifice factorii declanșatori care le provoacă impulsurile și apoi să gestioneze aceste impulsuri în moduri mai sănătoase. Alte abordări de psihoterapie includ antrenamentul de relaxare, antrenamentul empatiei , antrenamentul abilităților de coping și restructurarea cognitivă (identificarea și modificarea gândurilor care duc la exhibiționism).

Medicamentele care pot fi utile în tratarea tulburării exhibiționiste includ cele care inhibă hormonii sexuali , ducând la scăderea dorinței sexuale.

 894 total views,  5 views today

Multe persoane asociază cuvântul orgasm cu plăcerea sexuală sau dimpotrivă, cu experiențe dureroase sau cel puțin neplăcute pe care le-au avut pe parcursul vieții sexuale. Fiind vorba despre o percepție individuală și subiectivă, când vrei să afli ce simte cineva când are orgasm, este ca și când ai cere să ți se descrie senzația gustativă resimțită de acea persoană când mănâncă înghețată de vanilie.

Orgasmul este suma senzațiilor plăcute, cu efect excitator care modulează nivelul excitației sexuale până la un punct de intensitate maximă după care tensiunea sexuală se eliberează în corp și apare un sentiment de satisfacție și relaxare.

Anorgasmia feminină

Conform DSM-5, anorgasmia feminină se caracterizează prin modificarea semnificativă a manifestărilor orgasmice – întârzierea, reducerea intensității sau lipsa experienței orgasmice în ultimele șase luni, în majoritatea interacțiunilor sexuale (75%). Condiția de bază este ca disfuncția să genereze distres pentru femeia care o experimentează, fără să se țină seama de eventuale implicații relaționale.

DSM-5 face deosebirea dintre anorgasmie prezentă de la începutul vieții sexuale vs. dobândită, generalizată vs. situațională, lipsa experienței orgasmice în orice tip de interacțiune sexuală (anorgasmie primară), anorgasmie ușoară vs. moderată vs. Severă.

Evaluare clinică

Plecând de la etiologia amintită, pentru realizarea evaluării clinice în cazul anorgasmiei este indicată investigarea următoarelor aspecte:

✓ Probleme de ordin ginecologic – se recomandă evaluare de specialitate

✓ Probleme de ordin endocrinologic – evaluare de specialitate

✓ Probleme de ordin neurologic (deficite în zonele sacrală, lombară, leziuni ale nervilor spinali)

✓ Probleme de ordin vascular, sindrom metabolic

✓ Măsura în care femeia primește stimulare suficientă pentru obținerea orgasmului (de exemplu lipsa orgasmului în timpul penetrării, în condițiile în care nu se face stimulare clitoridiană nu este considerată o problemă)

✓ Distres care apare ca urmare a dificultăților orgasmice

✓ Factori cognitivi și emoționali (vinovăție și rușine legate de comportament sexual, depersonalizarea (disocierea) din timpul actului sexual, lipsa de prezență în act, frică și anxietate – frica de a pierde controlul, frica de ejacularea partenerului, rușinarea

✓ Calitatea relației cu partenerul sexual

✓ Istoric de traumă sexuală

Tratament

Chiar dacă farmacoterapia a început să câștige teren în ultimii 20 de ani, tehnicile cognitive și comportamentale rămân cele mai eficiente și mai indicate abordări ale anorgasmiei din perspectivă terapeutică.

Sursa: Irwin Goldstein et al. (eds.) – Textbook of Female Sexual Function and Dysfunction_ Diagnosis and Treatment (2018, Wiley-Blackwell)

 319 total views,  2 views today

Înainte de apariția DSM-5 în 2013, femeile care aveau dificultăți legate de actul sexual penetrativ erau diagnosticate în mod obișnuit cu dispareunie sau vaginism.

După 20 de ani de cercetări medicale, accentul de la implicațiile anatomofiziologice a trecut încet spre implicațiile cognitive, afective și relaționale asociate intromisiunilor dureroase. Odată stabilit faptul că durerea genitală prezentă în timpul activității sexuale nu reprezintă un fenomen exclusiv psihogen, s-a trecut la reindexarea în DSM-5 a patologiei sub formă de durere genito-pelvină asociată actelor sexuale penetrative (DGSP).

Noul diagnostic subliniază că durerea este definitorie pentru acest tip de disfuncție. Condițiile indexării sub această denumire implică prezența a cel puțin unui simptom din cele patru de mai jos:

1.dificultate la penetrarea vaginală în timpul intromisiunii
2.durere genitală sau pelvină marcantă în timpul încercărilor de penetrare
3.frica semnificativă legată de experiența dureroasă anticipată a actului penetrativ
4.tensionarea și contracția musculaturii planșeului pelvin în timpul încercărilor de penetrare vaginală.

!!!Important, să fie prezente de cel puțin 6 luni, să genereze distres clinic semnificativ, să nu poată fi puse pe seama bolilor psihice, a distresului relațional sever sau a altor stresori semnificativi și să nu poată fi atribuită efectelor medicației sau unei alte afecțiuni medicale!!!

Opţiuni de intervenţie

SEX TERAPIA/TERAPIA DURERII – intervențiile sexterapeutice folosite sunt în special cele cognitiv comportamentale. Acestea au ca scop reducerea intensității experienței dureroase, stimularea dorinței și excitației, îmbunătățirea calității din relație prin targhetarea cognițiilor și comportamentelor dezadaptative, emoțiilor disfuncționale și a intercațiunilor defectuase din cuplu.

Mindfulness poate aduce beneficii anumitor femei. Mindfulness implică concentrarea asupra a ceea ce se întâmplă în acest moment, fără a emite judecăți sau a monitoriza ceea ce se întâmplă. Astfel de terapii le ajută pe femei să-și gestioneze teama și anxietatea față de durere în timpul actului sexual.

ABORDAREA MULTIDISCIPLINARĂ – Cercetările s-au concentrat asupra variantelor optime de evaluare și tratament în cazul femeilor care sunt afectate de durere în timpul actelor sexuale. Având în vedere implicațiile disfuncției asupra interacțiunilor sexuale, imaginea și încrederea în sine și calitatea relațiilor intime a acestor persoane, este nevoie de o abordare multifactorială a naturii problemei.

 196 total views

Sexologia este știință interdisciplinară care se concentrează pe diverse aspecte ale comportamentului sexual și a sexualității umane, inclusiv dezvoltarea sexuală, relațiile, actul sexual, disfuncția sexuală, bolile cu transmitere sexuală și patologii precum abuzul sexual asupra copiilor sau dependența sexuală.

Discuția și studiul sexualității umane au existat dintotdeauna, de la seria poetică romană Arta dragostei  până la Kama Sutra. 

Sexologia a devenit un domeniu oficial de cercetare științifică la mijlocul anilor 1800. Unele lucrări timpurii considerate a fi rădăcinile studiului sexologic includ un studiu francez asupra prostituatelor pariziene publicat de Alexander Parent-Duchatelet în 1837  și unul dintre primele studii despre homosexualitate și bisexualitate publicate de psihiatrul german Richard Von Krafft-Ebing în 1886.

Studiile de sexologie au schimbat modul în care înțelegem sexul, genul și relațiile. Aceste studii timpurii au condus la crearea de terminologii pentru a ne exprima dorințele și identitățile cele mai interioare, iar cercetările moderne continuă să rescrie și să extindă această înțelegere.

Ce face un sexolog?

Unii oameni cred că sexologii și terapeuții sexuali sunt una și aceeași. În timp ce un număr de sexologi aleg să urmeze o carieră de terapeut sexual (cu alte cuvinte, lucrează direct cu pacienții într-un cadru clinic), alții explorează cariere precum cercetător sexual, educator sexual sau activist în politici publice.

Un sexolog este un specialist în domeniul sexologiei, care, ca parte a pregătirii sale, este bine informat în diferite aspecte  ale sexualității umane, de la dezvoltarea sexuală normală la orientarea sexuală, dinamica relațiilor sexuale și disfuncțiile și tulburările sexuale, cum ar fi  disfuncție erectilă, ejaculare prematură, probleme de dorință sexuală și anorgasmie.

Un terapeut sexual ajută persoanele cu probleme sexuale

Terapeuții sexuali sunt consilieri calificați, medici sau profesioniști din domeniul sănătății care au făcut o pregătire suplimentară pentru a ajuta persoanele cu probleme legate de sex.

Ce este terapia sexuală?

Terapia sexuală este un tip de terapie prin vorbire, concepută pentru a ajuta indivizii și cuplurile să abordeze factorii medicali, psihologici, personali sau interpersonali care afectează satisfacția sexuală.

Scopul terapiei sexuale este de a ajuta oamenii să treacă peste provocările fizice și emoționale pentru a avea o relație satisfăcătoare și o viață sexuală plăcută.

Disfuncția sexuală este frecventă. De fapt, 43 la sută dintre femei și 31 la sută dintre bărbați declară că se confruntă cu un anumit tip de disfuncție sexuală în timpul vieții. Aceste disfuncții pot include:

• disfuncție erectilă
• libidoul scăzut
• lipsa de interes
• ejaculare prematură
• încredere scăzută
• lipsa de răspuns la stimul sexual
• incapacitatea de a ajunge la orgasm
• libidoul excesiv
• incapacitatea de a controla comportamentul sexual
• gânduri sexuale tulburătoare
• fetișuri sexuale nedorite

O viață sexuală împlinită este sănătoasă și naturală. Intimitatea fizică și emoțională sunt părți esențiale ale bunăstării tale. Când apare disfuncția sexuală, viața sexuală împlinită poate fi dificilă.

Terapia sexuală vă poate ajuta să vă reformulați provocările sexuale și să vă sporiți satisfacția sexuală.

Cum funcționează terapia sexuală?

Terapia sexuală este ca orice tip de psihoterapie. Se tratează afecțiunea/ problema vorbind prin experiențele, grijile și sentimentele tale.

Împreună cu terapeutul, elaborați apoi mecanisme de coping pentru a vă ajuta să vă îmbunătățiți răspunsurile în viitor, astfel încât să puteți avea o viață sexuală mai sănătoasă.

În timpul întâlnirilor inițiale, terapeutul va vorbi fie doar cu tine, fie împreună cu partenerul. Terapeutul este acolo pentru a vă ghida și a vă ajuta să vă procesați provocarea actuală:

• Terapeutul nu este acolo pentru a lua partea unei persoane sau pentru a ajuta la convingerea cuiva.
• De asemenea, toată lumea își va ține hainele pe ea!!! 🙂 Terapeutul sexual nu va avea relații sexuale cu nimeni şi nici nu va arăta cuiva cum să facă sex.

Fiecare sesiune de terapie este confidențială. 

Un terapeut sexual vă va asculta descriindu-vă problemele și va evalua dacă cauza este probabil psihologică, fizică sau o combinație a celor două.

Sesiunile durează de obicei 30 – 50 de minute. 

 2,301 total views,  4 views today

Ne trezim din somn, încărcaţi de fantezii erotice, greu de explicat, dar asumate în toate formele şi culorile lor. Pe unii îi inspiră, provocându-i să-şi aşterne pe hârtie propriile dorinţe nocturne, pe alţii îi sperie, îi cutremură, se zbat în propriile lor pasiuni. Noaptea e cel mai bun simulator orgasmic.

Provocăm, adormim, canalizăm tantric prin toate mijloacele disponibile spre a ne atinge scopul. Seducem şi creăm legături şi ataşamente pentru a ne alimenta plăcere continuă. Fermecaţi, ne potolim dorinţa, o dată pătrunşi în cugetul focului abil. Provocăm emoţia şi o transmitem mai departe pentru a se împerechea cu sămânţa întăririi. Cultivăm pasiuni masturbate de iubire posedată de fantasme şi dorinţe. Toate acestea nu sunt altceva decât operaţiunea preludiului hipnotic.

Când ne fascinează o persoană încercăm, cu grijă, să ne ferim de orice implicare, dar ajungem să fim seduşi în farmecul unui experiment al plăcerilor erotice.

Memorie, amintire, nu mai există, ci o puternică încărcătură emoţională, dorindu-ne să pătrundem pe poarta intensităţii, unde obiectul atrăgător te îmbracă cu mantia stării de extaz.

Te priveşte jucăuş, căutându-ţi privirea într-un preludiu legitim. Intri în atingerile irişilor posedată, respiraţia şi obrajii ţi se înviorează, vocea se pierde în abundenţa gândurilor care fac dragoste cu un trup învăluit în pulbere magică. De necrezut, dar contactul vizual poate produce orgasme formidabile.

Ai făcut vreodată dragoste doar privindu-ţi partenerul? Merită încercat. E cel mai intens mod de a te trata de gheaţă, un fel de hipnoză erotică. O dată ce i-ai aflat starea de disponibilitate, poţi să-i extragi vulnerabilitatea, administrându-i încrederea vindecătoare. Controlul e baza oricărui joc. Joc interactiv şi plăcut. O, da!

Respiraţi şi inspiraţi. Respiraţi ca şi cum aţi călători. Stabiliţi contact vizual pentru a vă simţi mai aproape de sex. Concentraţi-vă unul pe altul, vă puteţi privi în ochiul stâng, dar puteti şi în ambii, important să vă simţiţi confortabil. Stabiliţi conexiune profundă şi practicaţi sexul cu conştiinţa. „În tantra, folosim privirea ca o intrare în suflet”, spunea Carrellas. „Te pune într-o stare profundă şi alterată cu cineva.”

Uitaţi de variantele monotone pentru o clipă, şi experimentaţi, măcar o dată, sexul tantric, această hipnoză erotică, care îţi va oferi satisfacţie maximă. Este o experienţă senzuală şi te apropie de persoana iubită şi mai mult.

 453 total views

Sexul şi plăcerea

Sexul bun vine din înțelegerea modului în care funcționează corpul tău. Suntem diferiţi când vine vorba de sex şi plăcere, așa că nu vă faceți griji dacă sunteți „normali”.

Sexul nu se potrivește tuturor. Ceea ce ți se pare ţie ar fi bine, s-ar putea să nu fie potrivit pentru altcineva. Suntem diferiți când vine vorba de comportamente și dorințe sexuale, dar iată câteva tipuri obișnuite activități sexuale:

• masturbarea, singur sau cu partenera
• sex oral, vaginal și anal
• săruturi
• frecându-vă corpurile împreună
• folosind jucării sexuale
• sex pe telefon sau „sexting”
• citind sau urmărind filme porno

Oamenii sunt activați în diferite lucruri, astfel încât comunicarea despre ceea ce îți place sau nu îți place îi permite partenerului tău să știe ce este OK și ce este interzis. Unde este limita.

A avea o viață sexuală sănătoasă este bine pentru dvs. atât emoțional, cât și fizic. Sexul vă poate ajuta să creați o legătură cu o altă persoană, iar plăcerea sexuală are multe beneficii pentru sănătate – indiferent dacă sunteți sau nu cu un partener. Când ai un orgasm, corpul tău îți dă un nivel natural. Eliberați endorfine, care sunt hormoni care blochează durerea și vă fac să vă simțiți bine.

Există o mulțime de alte beneficii pentru sănătate asociate plăcerii sexuale:

• sănătate generală mai bună
• un somn mai bun
• o mai bună stimă de sine
• mai puțin stres și tensiune
• o viață mai lungă

A avea o viață sexuală sănătoasă înseamnă să ai grijă de tine, indiferent dacă ai sau nu un partener.

Să te simți bine în corpul tău, să te bucuri de plăcerea sexuală, să te simți confortabil cu orientarea sexuală și identitatea de gen și să ai relații sănătoase sunt, de asemenea, părți importante ale sexualității sănătoase.

A avea o viață sexuală sănătoasă înseamnă să știi ce faci și ce nu vrei să faci sexual și să poți comunica asta partenerului tău. Partenerul tău ar trebui să-ți respecte limitele, iar tu să le respecți pe ale lui.

***

Într-un articol recent publicat în “Journal of Social and Personal Relationships”, psihologul Universității din Toronto, Emily Impett, și colegii săi au explorat costurile și beneficiile punerii nevoilor sexuale ale partenerului dvs. înaintea propriilor voastre nevoi. Pentru studiu, au recrutat 122 de cupluri care fuseseră exclusiv monogame de cel puțin doi ani. Vârstele participanților au variat între 19 și 67 de ani, iar durata relației de la doi la 48 de ani. Aproximativ jumătate erau căsătoriți, iar cealaltă jumătate conviețuiau.

În fiecare zi timp de 21 de zile, fiecare partener a primit un e-mail care îi lega de un sondaj, pe care i s-a cerut să îl completeze înainte de a merge la culcare. În primul rând, au răspuns la un set de întrebări care au cercetat satisfacția relației, starea de spirit pozitivă și negativă și dorința sexuală.

Acestea au fost urmate de simpla întrebare da / nu: „Ai făcut sex cu partenerul tău azi?” În cazul în care vă întrebați, media a fost de 3,5 ori în cele 21 de zile de studiu, adică puțin mai mult de o dată pe săptămână. Cu toate acestea, răspunsurile au variat de la 0 (deloc în 3 săptămâni!) La 17 (aproape în fiecare zi!).

Apoi au venit întrebările cheie ale studiului. Mai exact, cercetătorii se uitau la ceea ce ei numesc puterea comunală sexuală și comuniunea sexuală fără atenuare. În termeni simpli, forța sexuală comunală înseamnă a face un efort pentru a satisface nevoile partenerului tău, păstrându-ți în același timp propriile gânduri. Puterea sexuală comunală a fost măsurată cu răspunsuri la afirmații precum: „Satisfacerea nevoilor partenerului meu a fost o prioritate ridicată pentru mine în timpul sexului”.

În schimb, comuniunea sexuală neatinsă are legătură cu satisfacerea nevoilor partenerului tău, lăsând în același timp propriile nevoi nesatisfăcute. Comuniunea sexuală neatinsă a fost măsurată cu răspunsuri la afirmații precum: „În timpul sexului, mi-a fost imposibil să-mi satisfac propriile nevoi dacă acestea intrau în conflict cu nevoile partenerului meu”.

În cele din urmă, cercetătorii au măsurat următoarele:

• Indici sexuali pozitivi orientați către partener: Întrebările au inclus elemente precum „În timpul sexului, partenerul meu a răspuns la nevoile mele”. Indiciile sexuale pozitive orientate către partener sunt indicative ale forței sexuale în comunitate, adică a unei luări reciproce în timpul actului sexual.
• Indicii sexuali negativi care se concentrează pe sine: întrebările au inclus elemente precum „În timpul sexului, gândurile deranjante mi-au tulburat concentrarea”. Indiciile sexuale negative auto-concentrate sugerează comuniunea sexuală neatenată, și anume un sentiment de detașare de actul sexual.
• Satisfacție sexuală: întrebările au inclus elemente precum „Cât de satisfăcătoare a fost experiența sexuală cu partenerul tău?” Aceste elemente au măsurat satisfacția cu o anumită experiență sexuală, nu cu relația sexuală în general.

Primul rezultat a arătat ceea ce știu deja toți iubitorii buni: Plăcerea partenerului tău este jumătate din distracție. Cu alte cuvinte, atunci când depuneți eforturi pentru a satisface nevoile partenerului dvs. și, la rândul său, partenerul depune eforturi pentru a vă satisface nevoile, ambii experimentați o creștere a satisfacției sexuale și a relației. Astfel, forța comunitară sexuală – concentrându-se pe nevoile partenerului tău și având încredere că vor primi reciproc – este cel puțin una dintre cheile unei relații intime sănătoase.

Al doilea rezultat, însă, i-a surprins pe cercetători. Se așteptau să constate că comuniunea sexuală fără atenuări va duce la scăderea satisfacției sexuale și a relației pentru ambii membri ai cuplului. Cu alte cuvinte, dacă pur și simplu treci prin mișcări fără să te bucuri, partenerul tău va simți că lipsește ceva și se va simți nemulțumit. Dar acesta nu este exact modelul pe care l-au găsit.

Dacă îndeplinești în mod obișnuit nevoile partenerului tău și renunți la satisfacerea propriilor tale nevoi, vei fi mai puțin fericit cu toate aspectele relației tale, sexuale și altele. Dar partenerul tău nu va fi neapărat nefericit. Nu vor experimenta un impuls, la fel ca și membrii cuplurilor care își satisfac reciproc nevoile reciproce. În schimb, ei nu raportează nicio modificare a satisfacției. Pe scurt, dacă îți sacrifici mereu nevoile pentru partenerul tău, vei fi nenorocit și probabil că nici partenerul tău nu va aprecia atât de mult sacrificiul tău.

Cercetătorii observă din studiile anterioare că persoanele care își sacrifică în mod regulat propriile nevoi de dragul partenerilor lor suferă de o stimă de sine scăzută. Adesea, ei declară că se simt nevrednici să-și îndeplinească propriile nevoi sau se simt nevrednici dacă nu fac sacrificii extreme. Această mentalitate îi face mult rău individului și nici nu îi face prea bine partenerului lor.

Rezultatul, desigur, este că stima de sine nu este pusă în piatră. Dacă vă simțiți nedemn să vă satisfaceți nevoile, trebuie să faceți o reflecție despre sine de ce vă simțiți așa. Poate că puteți face acest lucru pe cont propriu sau cu ajutorul literaturii de auto-ajutor, un prieten, pastor sau consilier de încredere poate fi un aliat important în căutarea dvs. de auto-creștere.

Relațiile sănătoase implică întotdeauna să dai și să iei. Dragostea noastră pentru partenerul nostru crește pe măsură ce facem sacrificii pentru a-i satisface nevoile. Dar este bine și să fii puțin egoist. Trebuie să ne satisfacem și propriile nevoi. Nu vă fie teamă să anunțați partenerul dvs. de ce aveți nevoie. Meriți să fii mulțumit în relația ta, iar partenerul tău va fi mai fericit pentru asta.

References

Impett, E. A., Muise, A., & Harasymchuk, C. (2018). Giving in the bedroom: The costs and benefits of responding to a partner’s sexual needs in daily life. Journal of Social and Personal Relationships. Advance online publication. DOI: 10.1177/0265407518787349

 495 total views

În multe aspecte ale vieţii noastre, ne imaginăm şi trăim într-o fantezie continuă, prinşi în propriile noastre poze, dar ce este rău în avea fantezii. Imaginea unei scene, precum o clapă de pian, care se topeşte sub degetele imaginaţiei, secunde, şi-apoi se zbenguie precum un fior sălbatic încercând să-şi aroge dreptul de a prinde viaţă în reflectorul realităţii. Cu graţia dorinţelor încearcă să prindă contur şi să navigheze cu mişcări rapide, blânde, coboară în mintea noastră la un nivel indecent, abandonat într-o singură lenjerie intimă – final fericit.

Este în regulă să ai fantezii sexuale?

Fantezia sexuală a fost privită negativ prin anii 1950. Cercetătorii clinicieni au susţinut că fanteziile, în special printre femei, erau problematice sau patologice. Această concluzie a fost probabil, în mod surprinzător având în vedere climatul social mai larg care, în general, nu accepta dorinţa şi plăcerea sexuală a femeilor – fie în interiorul sau în afara relaţiei. Teoreticienii şi clinicienii din acea perioadă au sugerat că fantezia sexuală indică o gama largă de patologii şi deficienţe de la represiune la imaturitate până la nemulţumire sexuală.

După 1950, discursul despre valoarea şi scopul fanteziilor sexuale s-a schimbat. Cercetătorii şi terapeuţii în domeniul sexualităţii au interpretat pozitiv fanteziile sexuale şi au sugerat că ele pot fi folositoare ca priză sănătoasă pentru exprimarea gândurilor sexuale fără a pune în pericol relaţiile romantice. De exemplu, dovezile susţin ideea că fanteziile sexuale sunt probabil legate de rezultate sexuale pozitive, inclusiv nivelul ridicat pentru interes sexual, activitate, dorinţă şi atitudini mai pozitive în ceea ce priveşte sexualitatea. Acum ştim că femeile experimentează anumite forme ale fanteziilor sexuale. Bărbaţii, în schimb, raportează fantezii mai frecvente decât femeile şi cred că le este permis acest lucru, şi totuşi femeile cât şi bărbaţii raportează niveluri similare de excitare, precum şi sentimente pozitive şi negative legate de experienţele lor.

Ce este fantezia sexuală?

Leitenberg şi Henning au prezentat-o ca: “orice imagine mentală care trezeşte sexual sau erotic un individ”.

Fantezia sexuală poate fi deosebit de utilă atât în studierea dinamicii în cadrul relaţiilor romantice, cât şi ca practicare în cadrul relaţiilor romantice, deoarece fanteziile pot oferi informaţii despre ceea ce îşi doresc oamenii cu adevărat de la partenerii lor. Comunicarea şi satisfacţia sexuală joacă un rol important în satisfacţia relaţiei. Există dovezi care indică importanţa comunicării fanteziilor sexuale şi care e pozitiv legată de satisfacţia relaţiei.

Fantezia este o resursă imaginară valoroasă, fie ea cultivată individual sau în comun de către cupluri. Abilitatea de a ajunge oriunde prin intermediul imaginaţiei este o expresie pură a libertăţii individuale. E cea mai intensă forţă creativă care ne poate ajuta sa transcendem realitatea. Ne oferă escapada ocazională din relaţie, şi ne serveşte antidotul pentru lipsa libido-ului dintr-o relaţie. Dragostea şi tandreţea sunt sporite de condimentul imaginaţiei.

Fanteziile au puteri magice de vindecare şi de reînnoire. Întorc timpul, făcându-ne din nou tineri, atrăgători, pasionali, aşa cum nu mai suntem sau nu am fost niciodată. Ne plasează în prezenţa unui iubit de care ne-am despărţit sau ne aminteşte de felul pasional în care făceam dragoste.

Fantezia repară, compensează, transformă, energizează

Fantezia asigură un izvor de informaţii despre viaţa interioară a noastră şi dinamica relaţională a cuplului.

Fanteziile ne permit să depăşim limitele care ne sunt impuse de conştiinţa noastră. În fanteziile noastre suntem irezistibili.

Cum ar fi să-ţi poţi expune doleanţele fără pudicitate şi precauţie? Să fii abordat de partenerul tău, atingându-te pe buze, în timp ce îţi şopteşte vorbe calde şi tandre, în valuri de săruturi pe ceafă, pe ochi, pe buze, cu atingeri uşoare, priviri profunde. Să te mângâie exact cum îţi doreşti şi unde îţi doreşti, pe sâni, pe gânduri, simţuri, pierzând controlul propriului corp în favoarea degetelor ritmate, explorând cu lascivitate… .

Fantezia sexuală include orice activitate mentală care generează dorinţă. Senzualitate croită de mintea noastră cu miros, sunet, cuvânt, spre resortul plăcerii. Imaginaţia erotică e una dintre cele mai puternice unelte pe care o deţinem pentru a menţine dorinţa aprinsă. Fanteziile ne ajută să înţelegem ceea ce căutăm pentru a găsi, din punct de vedere afectiv şi sexual. În visele erotice, găsim energia care ne ţine înflăcăraţi de treji faţă de sexualitatea noastră.

Destăinuiţi-vă. Cuplurile se încarcă erotic dacă îşi împărtăşesc fanteziile prin cuvinte sau prin practică. Discutaţi despre gândurile voastre lăuntrice.

Surse:

Loving and Leaving: Sex Differences in Romantic Attachments, Rubin, Z., Peplau, L., Hill, C.

Sex Difference in sexual fantasy: an evolutionary psychological approach, Ellis, B., Symons, D.

Inteligenţa erotică, Perel, E.

 3,980 total views