Atacurile de panică sunt destul de întâlnite în populația non-clinică, cercetările arătând că cel puțin o treime din populația adultă tânără a experiențiat cel puțin un atac de panică în ultimul an, dar ele sunt mai puțin severe, mai puțin patologice și mai predispuse situațional.

Atacul de panică este o frică intensă sau de disconfort în care patru sau mai multe din următoarele simptome apar brusc și ating culmea în decurs de câteva minute (10 minute):

1. palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac
2. transpirații
3. tremur sau trepidație
4. senzații de scurtare a respirației sau ștrangulare
5. senzații de sufocare
6. durere sau disconfort precordial
7. greață sau detresă abdominală
8. senzație de amețeală, dezechilibru, vertij sau leșin
9. derealizare sau depersonalizare
10. frica de pierdere a controlului sau de a înnebuni
11. frica de a nu muri  
12. parestezii
13. valuri de căldură

O cerință pentru diagnosticare este apariția a două atacuri de panică neașteptate. Chiar dacă este impusă această cerință, majoritatea atacurilor de panică sunt anticipate, deoarece ele sunt provocate prin expunere la stresori ce pot fi identificați: teatre, supermarket-uri, magazine, autobuze, trenuri, avioane, conducerea unei mașini, străzi, momentele de singurătate de acasă, situațiile în care pacienții sunt departe de casă.

În declanșarea atacurilor de panică cel mai important lucru nu este prezența simptomelor fiziologice ci modul în care acestea sunt interpretate. Prin urmare, o caracteristică esențială a atacului de panică este interpretarea eronată a manifestărilor fiziologice ca fiind semne ale unor catastrofe iminente fie biologice (moarte), mentale (nebunie) sau comportamentale (pierderea controlului).

Persoanele cu atac de panică raportează un distres emoțional puternic în timpul atacurilor și dezvoltă astfel o aprehensiune considerabilă legată de posibilitatea de a avea un nou atac de panică.

Studiile au relevat o prevalenţă în timpul vieţii de 1,5-4% pentru turburarea de panică

Femeile sunt mai predispuse de două ori mai mult faţă de bărbaţi. Singurul factor social, se pare, îşi aduce contribuţia la apariţia tulburării de panică, este divorţul.

Cauzele apariţiei atacului de panică

Acestea pot fi în legatură cu problemele de sănătate de care suferă pacienţii, cu unele stări emoţionale intense sau cu consumul anumitor substanţe.

Problemele de sănătate care duc la apariţia atacurilor de panică pot fi tulburări neurologice sau disfuncţii tiroidiene, datorate unor dezechilibre chimice, la nivelul creierului dintre care: astmul bronşic, BPOC, epilepsia, hipotiroidia, prolapsul de valva mitrala sau alte boli cardiovasculare.

Stările emoţionale intense pot fi consecinţele unor afecţiuni psihice precum, depresia, tulburările de anxietate, agorafobia sau stresul posttraumatic.

Substanţele care pot declanăa atacurile de panică sunt: nicotina în exces, cafeina, respectiv băuturile care conţin această substanţă, alcoolul ingerat în cantităţi mari sau consumul de droguri.

Alţi factori de risc ai atacurilor de panică îi reprezintă antecedentele familiale, trăirea unor evenimente tragice sau alţi factori de mediu, schimbările hormonale şi funcţionale cum ar fi, de exemplu în instalarea menopauzei la femei.

 7,483 total views,  45 views today