Ceea ce eşti, ceea ce sunt

Admiri culcuşul din inimă-mi, stârnindu-mi frenezia,
fără aprobare îţi torni un pahar de vin, din tine în mine,
nerăbdare cusută de blues.


Iar fumul din jurul trupului tău împunge fericit,
sorbind strigătele legănate de barca înmugurită
de rotiri, de împleticiri, de valul care se-nalţă de atins.


Ştiu, conjuncţiile poftelor aud, vorbesc, scormonesc,
se deschid,
speră,
ducând la bun sfârşit un act, două, eliberare răsfrântă-năuntru.


Tu,
mai şi mai,
Eu,
mai şi stai,
să ne-nchipuim că vom serviţi cu semn tatuat,
în clipa aplecată în noi,
pe buze, pe trup, înnebuniţi după un fum,
descifrat sărut.


Tu,
vrei chip spălat în lună,
Eu,
cearceaf tolănit,
de dragoste mistuit,
pentru că poţi avea,
pot lua,
ceea ce eşti,
ceea ce sunt.

Lasă un răspuns

Înapoi sus
%d blogeri au apreciat: