Într-o după-amiază frumoasă de vară doi prieteni, o pisică pe numele ei Azrael şi un căţel pe numele lui Azorel, se jucau cu o mingiuţă de plastic în iarba verde, din curtea bunicilor.

Azrael avea o blană albă pe burtică şi la codiţă, în rest era toată neagră, şi era fiţoasă, vicleană, arogantă şi leneşă, iar Azorel avea blana de culoare neagră, şi era prostuţ, aiurit, dar foarte bun la suflet.

În timp ce se jucau, Azrael îi spuse lui Azorel:

-Tu de ce nu suporţi apa? Ia exemplu de la mine!

-Pentru că nu-s fiţos ca tine, îi răspunse Azorel.

-O! Tot eu fiţoasă? Care te ajută mereu?

-Cu ce mă ajuţi?, o întrebă Azorel.

-Ştii ceva? Joacă-te cu cine vrei!îî răspunse Azrael.

-Mă joc cu tine!

-Ba nu!îi spuse pisicuţa.

-Ba da!îi spuse căţeluşul.

Între ei interveni vulpea Foxi, care îi împăcă pe cei doi, şi le spuse:

-Cu cearta nu puteţi rezolva absolut nimic!

Cei doi prieteni se împăcară şi vulpea le zise:

-Niciodată nu te uita la defectele celorlalţi, ci uită-te la calităţi înainte.

Cei trei rămaseră prieteni până la adânci bătrâneţi.

SFÂRŞIT!

Morala: să nu te uiţi la defectele celuilalt. (Patrick, 10 ani)

 790 total views,  1 views today