Învăţarea maturităţii emoţionale este ca şi învăţarea unei noi limbi.

Unii oameni sunt mai capabili să-și controleze și să-și înțeleagă emoțiile decât alții. Și chiar și cei mai inteligenți din punct de vedere emoțional dintre noi sunt prinși în momente de imaturitate emoțională. 

Asta pentru că o singură dimensiune nu se potrivește tuturor când vine vorba de răspunsul nostru la conflict, trădare și alte provocări în relație. Creșterea noastră, experiențele de viață și dispoziția noastră naturală, toate modelează modul în care răspundem la situațiile dificile.

Ce înseamnă „maturitate emoțională“?

Atunci când ne referim la maturitate, avem în vedere mai multe elemente care vizează personalitatea unui individ. Pentru o mai bună înțelegere, iată câteva exemple pro și contra a ceea ce înseamnă maturitate versus imaturitate.

1. O persoană matură are o bună relație cu sine însăși. Aceasta înseamnă că se cunoaște suficient, atât din interior (ceea ce psihologii numesc „percepție subiectivă“), cât și din exterior (aceasta fiind percepția obiectivă) și anume felul în care ești perceput de ceilalți.
2. Nu se ferește să accepte critici, nu le evită și nu reacționează vehement împotriva lor, ci le acceptă, le analizează și acționează pentru a schimba acele elemente care fac obiectul criticii. Prin urmare, autoevaluarea corectă este un indicator al maturității. Incapacitatea de a accepta păreri diferite este un semn de imaturitate.
3. Tendința de a lua totul personal, de a interpreta criticile ca fiind malițioase, este o dovadă clară de imaturitate.
4. O persoană matură își acceptă vârsta. Ea nu investește în proceduri complicate, deseori periculoase, pentru a masca trecerea anilor, ci acceptă această trecere, o valorizează, o apreciază prin evidențierea aspectelor frumoase caracteristice etapei temporale.
5. O persoană matură deține controlul emoțiilor sale. Acceptă emoțiile negative, își permite să le simtă și nu le reprimă, având capacitatea de a le gestiona. Să luăm ca exemplu furia: a fi matur nu implică absența furiei. Maturitatea înseamnă să îți permiți să simți furia, să înțelegi ce anume a generat-o și să adopți un comportament adecvat acelei emoții.
6. Solitudinea, care se referă la capacitatea de a sta cu tine însuți, reprezintă un indicator al maturizării, ea fiind nu numai necesară, ci și de dorit. Avem nevoie să ne fim nouă înșine prieteni, confidenți, să ne acceptăm și să ne gestionăm de unii singuri. Frica de singurătate poate masca o imaturitate. Aceasta nu înseamnă că pledez pentru însingurare, ci pentru unele momente de solitudine și de reflectare.
7. Persoanele mature nu externalizează vina. Ele au responsabilitatea propriilor alegeri și își asumă consecințele ce derivă din alegerile făcute.
8. O persoană matură acționează în concordanță cu ceea ce simte, având totodată grijă la modul în care interacționează cu ceilalți. Ea nu insistă să fie permanent în centrul atenției și nu are nevoie să-i impresioneze pe ceilalți.
9. Un indicator concludent al maturității îl reprezintă relațiile pe care o persoană le are cu cei din jur. Mă refer la relațiile din cuplu, dintre prieteni, relațiile cu familia parentală sau cu proprii copii, relațiile cu șefii și subalternii și, în mod extins, cu societatea. Relațiile tensionate, dizarmonioase, sunt lipsite de interes civic și ne conduc cu gândul la insuficienta maturizare.
10. Maturizarea vine cu renunțare la egocentrism și înțelegerea ideii de interconectare. O persoană matură, având deja dezvoltat simțul răspunderi pentru propria persoană, îl extinde și față de proprii copii, familie, prieteni și societate. Maturitatea o putem măsura și în funcție de responsabilitatea avută la locul de muncă, în societate, față de natură. Un om matur are stabilite principii etice și morale și acționează conform acestora.

Maturizarea nu este un proces ușor, pentru că aduce, pe lângă libertate, o anumită limitare, o permanentă analiză și, în același timp, mult curaj.

Libertatea este una asumată, gândită pentru binele nostru, dar și al celorlalți, cu respect față de noi, față de celălalt, față de societate.

Neasumarea responsabilității, fuga de răspundere, indică existența unei personalități egocentrice, posibil chiar dependente, care se dezvoltă în această direcție fie ca urmare a modului în care persoana a fost educată de familia parentală, fie dobândind această neasumare pe parcursul vieții, ca rezultat al unor beneficii obținute în urma afișării unui astfel de comportament.

Cum să-ți testezi maturitatea emoțională?

Există o modalitate simplă de a vă accesa nivelul de dezvoltare emoțională sau vârsta emoțională, spune De Botton:

În primul rând, pune-ți această întrebare:

Când cineva de care depinzi emoțional te dezamăgește sau te lasă atârnat în incertitudine, care este modul tău caracteristic de a răspunde?

Apoi, gândiți-vă la modul în care răspundeți:

Există trei metode de răspuns care indică imaturitatea emoțională (vă puteți evalua pe o scară de la 1 la 10 pentru fiecare dintre aceste opțiuni):

1) Te îmbufnezi

Când devenim supărați pe cineva de care suntem aproape, prima noastră reacție este adesea să negăm că este ceva în neregulă – alegând în schimb să sugerăm în mod pasiv și agresiv că ceva nu este în regulă. Dar atunci când reținem motivul pentru care suntem supărați pe cineva, împiedicăm conflictul să fie rezolvat vreodată. 

Soluția matură emoțională: Practicați o comunicare clară

În loc să acționați pasiv, depuneți eforturi pentru a comunica cu atenție prietenului, partenerului sau membrului familiei dvs. ce au făcut pentru a vă supăra și de ce v-au fost rănite sentimentele. 

2. Reacționezi cu furie

Uneori, când suntem supărați pe cineva sau pe ceva, explodăm la prima persoană cu care intram în contact. A țipa și a crea o scenă ne pot face să ne simțim puternici în acel moment, dar la baza acestui tip de izbucnire se află teama de a pierde controlul și, de obicei, o mulțime de dureri neexplorate. 

Soluția matură emoțional: Învață să ai încredere

În loc să cedezi primului tău instinct nervos, întrerupe-te și gândește- te la ceea ce ai nevoie cu adevărat în acel moment.  Lucrând la furia noastră, ne permite să o rezolvăm în mod rezonabil și le oferă celorlalți implicați șansa de a fi auziți. 

3. Răceală

Când cineva ne rănește sentimentele sau ne greșește într-un fel, este tentant să-i înghețăm și să pretindem că relația noastră cu el nu a însemnat nimic pentru noi. Cine dintre noi nu a trimis un apel de la cineva pe care suntem supăraţi sau un mesaj direct la coş ori l-a blocat?

Soluția matură emoțională: îmbrățișează-ți vulnerabilitatea 

Pentru a avea deplină încredere și pentru a dezvolta relații intime cu noi, ceilalți, trebuie să găsim puterea în noi înșine pentru a fi vulnerabili.

Mulți adulți nu învață niciodată limbajul maturității emoționale. „Nu este nimic de care să ne fie rușine în legătură cu posibila noastră ignoranță”, spune de Botton. „Este posibil să nu fi auzit niciodată adulții din jurul nostru vorbind un dialect emoțional. Așa că ar putea fi nevoie să ne întoarcem la școală și să petrecem între 5 și 10 mii de ore învățând limbajul frumos și complex al maturității emoționale.”

Sursa: psychologies

 1,697 total views,  1 views today