E ciudat

E ciudat,

când mă îmbraci

în desen,

în cuvinte,

în tuşul

sufletului tău,

respir,

inspir,

emoţia.

E ciudat,

că treci prin mine

ca un fior,

pretext să scriu,

pretext să visez

pretext să te-ating,

pretext să îţi şoptesc

aceeaşi literă

cu numele meu.

Şi răstălmăcesc

fiecare gând,

adulmec

fiecare chemare,

într-o insomnie

cu culoare…

Lasă un răspuns

Înapoi sus
%d blogeri au apreciat: