Pe urmele amintirilor

Amintirile sunt cele mai frumoase locuri unde te aşezi, priveşti cu ochii deschişi, şi imaginile curg una după alta, şi trăieşti, din nou, acele momente, acele clipe din filmul care îţi pare atât de cunoscut: “Nu ieri, nu astăzi, nu mâine, într-un trecut, de curând.”

Priveşti înainte, fără să întorci capul, zâmbind şi spunându-ţi: “Cocktail emoţional!”

Acum câţiva anişori am dat naştere unei cărţi plină de emoţie. Emoţie care curge pe trupul personajelor ca într-o legătură olfactivă şi gustativă cu intervenţii erotice care pun imaginaţia şi gândurile într-o curbă a dorinţelor cu apetit sexual. O carte care depăşeşte nivelul raţiunii. Prea picantă, prea directă, care ajunge în inconştientul minţii şi prinde rădăcini. O carte care foloseşte imaginaţia într-o direcţie precisă. O carte care, la început, pare respingătoare, dar subiectul acestei scrieri pendulează între iubire, atracţie, sex şi conversaţii lungi şi apetisante, uneori puerile, copilăreşti pentru că personajul feminin îşi doreşte mult rod printre atâtea frunze şi ramuri.

Romanul a prins contur şi aripi neaşteptat de repede. Unii cititori au aplaudat-o pentru că era îndrăzneaţă, picantă, stimulativă, chiar cotată la un loc 60 si ceva din 100 de cărţi cu momente fierbinţi, la nivel naţional, şi scrisă de o femeie, alţii mai pudici au catalogat-o “vulgară” sau “prea explicită”. Dar, oare, sexul cum este? Voalat, îmbrăcat sau lipsit de inhibiţie, plăcere, emoţie, sentimente?

Sexul vinde şi vinde al naibii de bine, dar când îl îmbraci într-o poveste cu inflexiuni romantice, calde, apetisante, parcă îţi doreşti să îl atingi, să îl vizualizezi, să-ţi creezi scenariul propriului film.

Haina pe care o ţese orice autor îi aparţine. Fiecare are libertatea de a crea poarta fantezie cum şi-o doreşte, cum şi-o imaginează, sonor şi fără limite.

Au trecut 11 ani de atunci, şi chiar dacă e prima dată când scriu despre ea, cartea, pot spune că e primul meu proiect îndrăzneţ. Prima mea experienţă creativă. Idei şi fantezii mixate într-un roman. Un roman cu îndoieli, cu gânduri, cu respiraţii şi inspiraţii emoţionale.

Un proiect ghidat de propria mea imaginaţie. Şi, când folosim imaginaţia … dăm naştere unui labirint.

Lasă un răspuns

Înapoi sus
%d blogeri au apreciat: