Într-un tărâm fermecat, acolo unde găseşti pomi vorbitori, flori jucăuşe, trăia o răţuşcă care nu asculta pe nimeni şi era tare năzdrăvană. Într-o zi, jucându-se cu prietenii ei care erau mult mai ascultători şi liniştiţi decât ea, răţuşca Lina luă o piatră şi-l lovi peste aripă pe răţoiul Dino, prietenul său. Dino căzu dintr-odată la pământ, plângând de durere, dar nu îi spusă nimic Linei ci se ridică, îşi luă rămas bun de la ceilalţi răţoi şi plecă spre casă.

Ajunsă pe prispa casei, mama o întrebă pe Lina:

• Lina, ce-a păţit Dino la mânuţă?
• Nu ştiu ce-a păţit la mână, spuse ea, abţinându-se să nu plângă.
• Ceva tot s-a întamplat. De ce nu-mi spui? Te-ai bătut cu el?
• Nu! Nu! începu să strige răţuşca Lina şi fugi în camera ei. Linei îi păru rău că urlă la mama ei. Se tot foşnea în pat încercând să adoarmă şi când reuşi, într-un final, să adoarmă, de sub plapumă ieşi o pietricică. Care pietricică? Cea care i-a lovit aripioara lui Dino.
• Nu te aşeza pe mine! se auzi un glas subţire.
• Cine a vorbit? întrebă Lina privind în jur.
• Nu ştii cine sunt? Eee…! Eu sunt, pietricica, îi răspunse acelaşi glas subţire.
  Doar atunci, răţuşca Lina, observă că era gata să se aşeze cu spatele pe pietricică.
• Ce faci? Mai de dimineaţă ai vrut să-mi spargi capul, iar eu te-am iertat. Iar mă superi? o întrebă pietricica şi vru să sară din pat.
• Nu pleca, nu îţi fac nici un rău! strigă răţuşca Lina. Sunt tristă, pietricică! îi spuse plângând.
• Cum te numeşti? întrebă pietricica.
• Mă numesc Lina. Tu?
• Eu sunt Roxi. Şi de ce eşti tristă? o întrebă mirată pietricica.
• Sunt tristă pentru ca l-am lovit pe Dino peste aripioara şi din cauza mea el o să stea cu manuţa în gips, mama e suparată pe mine… . Of, nu ştiu cum să-mi repar greşeala. Mă ajuţi Roxi? Mă ajuţi? Promit că o să fiu cea mai cuminte răţuşcă din lume! spuse Lina cu lacrimile în ochi.
  După ce stătu câteva secunde pe gânduri, pietricica Roxi îşi zisă în sinea ei că oricine se poate schimba, iar răţuşca Lina nu era chiar atât de năzdrăvană şi este foarte important că îşi recunoaşte greşeala.
• Bine, te voi ajuta. Tot ce trebuie să faci este să-ţi ceri iertare, atât faţă de prietenul Dino cât şi faţă de mama ta. Întotdeauna trebuie să ne cerem iertare atunci când greşim şi să învăţăm din greşelile noastre, îi spuse pietricica Roxi.
• Mâine dimineaţă aşa o să fac. Eşti cea mai bună prietenă a mea, Roxi! spuse încântată Lina şi apoi adormi cu pietricica în braţe.

• Şi, uite-aşa, ţinând cont de sfatul pietricicăi, dis de dimineaţă de cum se trezi, se spălă pe
• ochişori şi pe dinţişori, îşi sărută mama pe obraz şi-şi ceru iertare pentru comportamentul de deunăzi,
• luă ghiozdănelul gata pregătit şi fugi la şcoală. De cum îl zări pe Dino în curtea şcolii, fugi spre el şi-l
• luă în braţe, apoi îşi ceru iertare, iar de-atunci sunt nedespărţiţi.
• A-ţi recunoaşte greşeala şi a-ţi cere iertare te face un om bun!

Activitate terapeutică
Obiectiv – diminuarea agresivităţii fizice şi verbale la copii
Materiale:
– povestea Răţuşca Lina cea năzdrăvană
Procedură:
*pasul 1
– i se va prezenta copilului povestea
*pasul 2
– i se cere copilului să spună care este părerea lui despre povestire şi dacă sunt anumite părţi pe care doreşte să le discute. Se ia fiecare parte a textului, unde personajele îşi exprimă sentimentele şi cerem copilului să-şi exprime gândurile sau sentimentele referitor la acel fragment. Am putea să-l provocăm să detalieze o experienţă similară pe care a putut să o aibă.
*pasul 3
– să îi cerem copilului să deseneze o anumită parte a povestirii, una pe care şi-o aminteşte, şi să se discute despre acel desen.
*pasul 4
– să o deseneze pe răţuşca Lina când e nervoasă, tristă, când îi e teamă, când e fericită

Timp de lucru: 50 de minute

©Toate drepturile rezervate. Orice parte din această poveste, poate fi distribuită sau reprodusă, cu acordul prealabil al autorului.

 9,711 total views,  1 views today