Practica iubirea. Faceţi din relaţia voastră casa fericirii.

Iubirea este o artă. Ca orice artă, ea necesită cunoaştere şi strădanie. Noi, oamenii, suntem dornici de iubire. Ne uităm la filme cu poveşti de dragoste fericire sau nefericite. Ascultăm cântece de iubire. Cu toate acestea, aproape nimeni nu se gândeşte că ar avea ceva de învăţat despre iubire.

Majoritatea oamenilor văd problema iubirii ca fiind în primul rând aceea de a fi iubit, mai degrabă decât aceea de a iubi, de a avea capacitatea de a iubi.

Starea permanentă de a fi îndrăgostit, e acel zid care cade, dintre tine şi partener, vă simţiţi mai aproape, sunteţi o singură fiinţă, şi reprezintă cea mai minunată, cea mai pasionantă experienţă din viaţa voastră.

De ce eşecul îi face pe oameni să renunţe a învăţa această artă? Iubirea?

În ciuda dorinţei arzătoare către iubire, aproape toate lucrurile sunt considerate a fi importante decât iubirea, lucruri precum succesul, prestigiul, banii, puterea. Ne folosim aproape întreaga energie pentru a învăţa cum să îndeplinim astfel de scopuri şi nu folosim decât un strop din ea pentru a învăţa arta iubirii.

O parte dintre oameni ar spune că iubirea nu aduce profit, decât sufletului. Iubirea e neprofitabilă sau e un lux care necesita energie, şi pentru că nu dispun de timp şi resurse, canalizarea efortului se îndreaptă spre ceea ce aduce profit, dar oare, când tragem linie, ce ne rămâne?

Actul primirii şi al dăruirii. Să dai înseamnă că eşti bogat. Nu cel ce are mult este bogat, ci cel care dăruieşte mult. Ce dă o persoană alteia? Dă de la el, dă ce are el mai de preţ, pe sine, îşi dă propria viaţă. Aceasta nu înseamnă că îşi sacrifică viaţa pentru celălalt, ci că îi oferă celuilalt ceea ce e viu în el, bucuria sa, tristeţea sa, interesul său, înţelegerea sa, umorul său, toate expresiile şi manifestările a ceea ce e viu în el. Daruind din viaţa sa, îmbogaţeşte pe celălalt. Nu dă ca să primească. Dăruieşte pentru că îi aduce bucurie. Dar dăruind, el nu poate să nu însufleţească ceva în cealaltă persoană, şi acest lucru care e trezit la viaţă se întoarce înapoi, asupra sa; dăruind, nu poate să nu primească ceea ce i se dă înapoi. Poate că nu de la persoana respectivă, dar cineva îi va întoarce darul.

Dăruirea implică să-l faci pe celălalt să-ţi dăruiască la rândul său şi astfel cei doi împărtăşesc bucuria a ceea ce au creat împreună. În actul dăruirii se naşte ceva şi ambele persoane implicate sunt recunoscătoare pentru viaţa care se naşte pentru amândouă.

În afară de dăruire, dragostea implică şi alte elemente de bază, comune tuturor formelor de iubire: grijă, cunoaştere, responsabilitate, respect şi comunicare. Comunicarea devine atingere, prezență, apropiere, susținere și incluziune în viața celuilalt.

Arta de iubi. A iubi e o experienţă personală pe care o persoană n-o poate avea decât de una singură. Practicarea unei arte cere:

1. Disciplină. Nu putem fi buni la ceva dacă nu ne disciplinăm. Nu iubim „când avem chef”, ci constant.
2. Concentrare. Lipsa de concentrare apare clar în dificultatea noastră de a fi singuri cu noi înşine. Cel mai important, a te concentra în relaţia cu ceilalţi înseamnă să fii capabil să asculţi. Ascultăm, dăm sfaturi, dar, de fapt, nu ascultăm cu adevărat. Nu luăm în serios cuvintele celeilalte persoane, dar nici răspunsurile noastre. A fi concentrat inseamnă să traieşti în prezent, aici şi acum. Oamenii care iubesc trebuie să practice concentrarea. Ei trebuie să înveţe să fie apropiaţi unii de alţii fără să fugă în nenumăratele feluri în care acest lucru se face de obicei.
3. Răbdare.

A iubi şi a fi iubit cere curaj. Curajul de a risca. A iubi înseamnă să te legi fără să ai garanţie, să te dărui total în speranţa că iubirea ta va crea iubire în persoana iubită. Iubirea e un act de credinţă şi oricine are puţină credinţă are de asemenea prea puţină iubire. Iubirea este o activitate.

Sursa: Arta de a iubi, Fromm Erich

 2,929 total views,  1 views today