Psihologia iubirii

Nu poți iubi pe altcineva până nu înveți să te iubești pe tine însuți!

Cei mai mulți dintre noi știu ce este iubirea de sine, dar nu o înțelegem. Mănânci pentru că înțelegi că ai nevoie de hrană. Respirăm pentru că e vital pentru organismul nostru. Consumăm apă pentru a ne hidrata, să ne menţinem sănătatea şi să ne detoxifiem eficient, etc.

Este trist că cei mai mulți dintre noi încearcă să cucerească bătălii externe, cum ar fi găsirea iubirii, găsirea succesului sau găsirea fericirii, dar nu înțelegem că iubirea de sine este rădăcina din care crește totul: câştigi bătălii, găseşti iubirea, fericirea, chiar şi înţelesul umbrelor de pe plajă, şi ca o briză aduce aerul răcoros, printre pescăruşii eleganţi care mişcă lumea din jur, fără retuşuri.

Cum putem iubi următoarea persoană înainte de a învăța să ne iubim pe noi înșine necondiţionat? Când te iubești pe tine însuți condiționat, nu poți iubi pe altul necondiționat, pentru că nu poţi oferi altcuiva ceva ce nu ai? Înțelegerea noastră despre iubirea de sine este învățată din copilărie de la cei care au avut grijă de noi. În cele mai multe cazuri, este predată inconștient.

Îngrijirea de sine și compasiunea ar putea fi de fapt nevoile noastre, nu-i aşa? Cei care muncesc prea mult și care se străduiesc în mod constant să se depăşească și să înțeleagă fantasma perfecțiunii care schimbă forma.

De cele mai multe ori, când suntem prea duri cu noi înșine, o facem pentru că suntem mânați de dorința de a excela și de a face totul corect, tot timpul. Acest lucru implică multă autocritică, iar acea voce interioară persecutorie care ne spune constant cum am fi putut face lucrurile este un semn distinctiv al perfecționismului.

Studiile au arătat că perfecționiștii prezintă un risc mai mare de a face mai multe boli, atât fizice, cât și mentale, și că autocompasiunea ne-ar putea elibera de strânsoarea ei. Prin urmare, perfecționismul și autocompasiunea sunt indisolubil legate.

Şi, totuşi, ardem să creăm o conexiune plină de senzualitate cu noi înşine cu garanţia împlinirii.

Cum putem să ajungem în scoica oceanului plin de iubire?

Un prim pas ar fi să nu mai fim atât de critici cu noi înşine!

Dragostea de sine înseamnă să te iubești pe tine însuți fără a fi nevoie să faci comparații sociale descendente, să fii mândru de performanța ta și de realizările tale, de a-ţi oferi validarea de care ai nevoie și de a recunoaște că este în regulă să te simți nesigur și să te îndoiești din când în când.

Din zeci de ani de teoretizare și explorare a acestor concepte, știm că a avea dragoste și compasiune pentru sine nu numai că nu este egoist, ci este de fapt o modalitate excelentă de a te asigura că faci tot ce poți și de a-i influența pozitiv pe ceilalți.

Dacă nu sunteți într-un loc bun, caracterizat de echilibru, compasiune și pace interioară, probabil că nu sunteți în situația de a face cea mai bună muncă sau de a fi cel mai bun partener, părinte sau prieten.

Tot ce trebuie să faci este să observi când ești critic cu tine și să ții cont de cuvintele, tonul, frazele etc., pe care le folosești cu tine însuți. Este ușor să fii critic cu tine însuți, dar este mai greu să observi toți acești factori. Probabil că veți avea probleme în a observa aceste lucruri prima sau a doua oară când încercați, dar nu renunțați! Va deveni mai ușor cu cât exersați mai mult.

Nu este doar o provocare practic să-ți dai seama cum vorbești cu tine însuți, ci poate fi și o provocare emoțională să te confrunți cu realitatea.

S-ar putea să scoţi la iveală o mulțime de emoții dificile sau intense, dar nu uita că tot acest exerciţiu te ajută să devii mai pozitiv în privinţa ta.

Un alt pas e să folosim răbdarea într-un mod cât mai eficace!

Folosește răbdarea pentru a-ți exprima dragostea față de ceilalți. În loc să te concentrezi pe alte lucruri, să fii deturnat de perfecționism sau să devii nerăbdător atunci când cei dragi nu îți satisfac așteptările, exersează răbdarea. Practicarea răbdării nu numai că va atrage prietenii și oportunități pentru tine, ci te va face un prieten, un partener romantic și o persoană mai bună (Schnitker & Emmons, 2007). 

În loc să te concentrezi asupra viitorului, răbdarea te va menține înrădăcinat în prezent și te vei bucura de viața ta în prezent.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru a trăi o viață mai bună și mai fericită este să exersăm iubirea de sine. Oricât de dificil este să începi o călătorie către acceptarea de sine, iubire și compasiune, nu uita că rezultatele merită din plin timpul pe care îl vei învesti în această călătorie.


Lasă un răspuns

Înapoi sus
%d blogeri au apreciat: