– Povestea începe printre cernute flori,
Ce le-ai cuprins într-o rochiţă de trifoi,
M-ai îmbrăcat cu ea, pasiunea ta-n zori,
Prinzându-mi soarele pe cupele vioi.
*
Şi-ai aprins o lumânare, cu gândurile tale,
Apoi, le-ai cusut cu dibăcie, oferindu-mi,
O melodie ce-am purtat-o, în noaptea târzie,
Când stelele s-au pierdut, parcă o vecie.
*
Şi-am renăscut, şi m-ai sorbit ca pe-un vin,
Din cupa petalelor, de cântec divin,
Mi-ai întins trupul, mângâiat de un pian uns,
Cu miere de iubire, bemol din suflu-ţi încins.
*
– Iubito, te-aş legăna în fiecare noapte,
Cu mâinile pe trupu-ţi visat, cu şoapte
Ce-au cutreierat prea mult, zbuciumate,
Şi azi într-un cântec de poveste, ţi le închin.
*
Îngenunchez în ochii tăi alintători,
Ce-mi dau lumină, speranţă fără zăvori,
Şi cu buzele-mi dulci, să te sărut cu stele,
Căci doar tu îmi dai tărie, să zbor printre ele.
*
Povestea mea, povestea ta
Iubire culeasă de pe raze, poveste-n rime,
Ce au stat pe-o bucată de fantezie, lasă-mi mie
Inima ta ca să mă pierd, şi să-mi fii glie pe veci.
*
Şi, de ne vom pierde, dragostea mea,
Timpul va sta în noi, nu uita,
Suntem oglindă, din mine, în tine,
În noi, să ne încolăcim fericirea.