Schizofrenie

O uşă,

două ziduri

din hârtie

şi Omul Rău

cu picioarele

goale,

mâinile

pătate

de sânge

muşcând

din mine

cât viaţă,

cât noapte

şi dimineaţa

totu-i şters.

Sunt creion,

tipografie,

frânghie

decapitată

prinsă-n

uşa infinitului.

Corpu-i spânzurat,

limba-i mută,

ochii strânşi de gât,

doar vocea lui

şi mâinile sale

mă fac ghem

şi mă scurg

mă scurg

bucată cu bucată

în rochia de măslin…

şi pudrez colţurile

cu negru viu

împotmolit.

Lasă un răspuns

Înapoi sus
%d blogeri au apreciat: