Tempera

Erau odată 3 elemente: naivitate, tărăgănare, valoare, fiecare purtând o culoare, albastru, roşu şi verde. Culori care se redescoperă, iar combinate cu alte culori prescriu metafore febrile.

Prima dilemă: acril sau ulei?

Acril – tango dureros la preţ redus

Ulei – luciu tatuat cu emoţie

A doua dilemă: paleta cromatică caldă sau rece?

Albastru – urmă naivă

Roşu – pas tărăgănat

Verde – valoarea desenului

A treia dilemă: pânză sau bloc de desen?

Toate trei se arcuiesc în văzul tuturor, definind un anotimp ascuns în buzunar de un singur adevăr: sorbet imaginar cu sirop de realitate.

Toate trei port acelaşi veşmânt, interior consumat de iarba necuvintelor. Pure separat. Nealterate în lipsa literelor. Uniforme pe ringul de dans.

Albastru şi roşu, univers mestecat cu dorinţă servită de metaforele Erosului, cândva, poate undeva, ajungând la vama realului palpabil lipsit de consistenţă.

Un roşu rămas prins în steaua unui timp care se roteşte în caruselul senzaţiilor, nu stă pe loc, pe când albastrul dansează spre pânza siguranţei, statorniciei interioare.

Roşu reîntors în ploaia drumului înapoi, defulând strugurii sprijiniţii în fabula unui bloc de desen, plin de pauze fragmentate.

Albastru călătorind spre alt orizont, plin de soare, spre marea liberă.

Roşu şi verde, două punţi, din care doar una e câştigătoare, mai devreme sau mai târziu, nedefinite pe pânza timpului, complementare, naşte maro-ul sensibil la mofturi, împins în derizoriu.

Albastru şi verde, emană prospeţime în poveşti timide, dar unice îmbrăţişărilor pictate pe pânza naturii interioare, îndrăgostite de bucuria ritmului obişnuit pe pensula armoniei.

Verde aranjat pe barca imaginaţiei, plin de roade neatinse, dar ancorat în reinventare, spre un echilibru interior dezbrăcat de poveri, de uscatul îndoielilor.

Trei culori. Albastru, roşu, verde. Trei elemente. Urmă, pas, valoare. Trecut, prezent, viitor: ieri, astăzi, lemn.

Lasă un răspuns

Înapoi sus
%d blogeri au apreciat: